Fotografii cu poveste – Vlad Cioplea

Fotografii cu poveste – Vlad Cioplea

Pe Vlad îl cunosc de la filmări. Tipul care face poze, și aici ma refer bineînțeles la fotografie de platou și making of.E un tip tăcut, care deși nu spune prea multe, vorbește prin cadrele surprinse de el și poveștile din spatele acestora. E dovada vie că oamenii își pot atinge visurile. A renunțat la tot pentru a-și urma pasiunea pentru fotografie, pentru care a ajuns inclusiv pana în Tanzania, unde își dorea sa cunoască și fotografieze triburile de acolo.

Experiența cinematografică l-a adus mai aproape de ce a fost întotdeauna visul lui – fotografia. Pe lângă proiectele absolut spectaculoase cu care ne-a obișnuit, Vlad face o mulțime de chestii interesante, de la proiecte video până la fotografie de produs (dish of the day) sau fotografie de design interior.

Mulți îl cunosc pentru proiectele sale “100 Friends” sau călătoria în Tanzania, două dintre proiectele sale de suflet, pentru care a fost apreciat atât la nivel național cat și internațional.

Ce pot spune despre Vlad, sau mai bine zis despre fotografiile lui, este ca în spatele fiecăreia se ascunde o poveste care te captivează și parca nu te saturi sa le privești. Sunt atât de multe lucruri într-o singura fotografie. Ăsta a fost motivul pentru care am vrut să aflu mai multe.

Am vorbit cu Vlad despre pasiunea lui, unde își găsește inspirația, cum crede ca fotografia ne poate ajuta sa evoluăm, dar și despre poveștile din spatele cadrelor sale.

 

Pe Vlad și proiectele lui le puteți găsi pe vladcioplea.ro, pe FACEBOOK sau la contact@vladcioplea.ro.

 

Fotografiile sunt o alegere excelentă atunci cand vrei să înfrumusețezi un spațiu. Pe lângă faptul că ii dau culoare și ii imprimă un aer personal, poziționate corect și armonios îți pot transforma locuința intr-un cămin primitor, preferat de rude și prieteni.

Mai multe despre cum așezăm fotografiile și tablourile poți afla din articolul meu dedicat acestui lucru.

Enjoy!

 

Ce faceai inainte si cum ai ajuns sa faci fotografie? A fost un moment anume, fotografie sau experienta care te-a facut sa realizezi ca asta vrei sa faci?

De mic am fost pasionat de fotografie, iar pentru ca parintii mei au lucrat in domeniul cinematografiei, arta frumosului m-a atras intotdeauna. Inainte sa iau mai in serios fotografia, am lucrat in cinematografie timp de aproximativ 10 ani. Bine, si acum mai am diferite proiecte in domeniu, dar sunt prezent acolo in calitate de fotograf sau making of.

 

In copilarie, ce credeai ca vei face ca adult? Dar in liceu? Dar in facultate?

Pot sa spun ca am fost constant inca de mic. Nu m-am numarat printre baietii care voiau sa fie, pe rand, politisti, doctori, eroi sau mai stiu eu ce. Ba chiar in liceu cand spuneam ca vreau sa absolv Imagine de Film si TV, lumea imi spunea sa-mi bag mintile in cap, ca in domeniul asta ‘’se moare de foame’’. Ei, uite ca dorinta de a lucra in spatele camerelor de filmat sau a aparatului foto, a invins.

 

Iti amintesti primele fotografii facute? Ce imi poti spune despre ele?

Sigur ca imi amintesc si daca ar fi sa le comentez as fi cel mai mare critic. Primele poze le-am facut cu un aparat pe film primit de la matusa mea, un Exakta. Erau de fapt, teste de expunere pentru a intelege mai bine cum sta treaba cu timpul de expunere, diafragma sau sensibilitatea.

 

De ce Tanzania? Ce face ca relatia ta cu Africa sa fie atat de speciala?

Primul contact cu Africa a fost Marocul, unde am stat patru luni, timp in care am lucrat la un film american. Ajuns acolo, am stiut ca ma voi reintoarce pentru ca taramurile africane mi-au placut mult. Apoi, in Tanzania, am ajuns de fapt datorita triburilor pe care mi-am dorit sa le vizitez si fotografiez, in special Maasai si Bushman. Aflasem de ele dintr-un documentar cu ceva vreme in urma, cand m-am hotarat ca trebuie sa ajung si eu acolo.

Iti place sa fotografiezi orasul, cum s-a schimbat de cand faci fotografie?

Imi place sa fotografiez Bucurestiul pentru ca in tot haosul sau este un mix de culturi care n-are cum sa nu-ti placa. Sincer, zilele astea am gasit un oras cumva schimbat, fata de starea in care era acum ceva vreme. Poate doar prin prisma oamenilor care l-au trezit la viata. Sau, de fapt, cred ca oamenii s-au schimbat si i-au dat culoare si glas Bucurestiului.

 

Proiectul 100 Friends este unul dintre cele mai frumoase proiecte foto de care am auzit. Stiu ca intentionezi sa continui, ce planuri ai?

Proiectul 100 Friends a fost primul meu proiect de suflet. Inca de la inceput mi-am propus sa-mi fotografiez prietenii si sa pun in evidenta pasiunile lor si nu am de gand sa renunt la el pana nu-l scot si pe ultimul 100 din casa.

 

Daca ai putea calatori in trecut, sa fotografiezi orice persoana/loc/eveniment/lucru ce ai alege?

 

Voi alege sa nu ma intorc prea mult in trecut, ci doar in 2015 cand s-a filmat Hacksaw Ridge. Mi-ar fi placut sa fiu fotograf de platou la aceasta productie pentru ca este un film de razboi cat o mina de aur in ceea ce priveste cadrele pe care le puteai surprinde, de la portrete, la peisaje si scene de lupta.

 

 

Ce iti doresti in secret sa fotografiezi?

Nu pot sa spun ca imi doresc ceva in secret. De obicei, atunci cand mi-am propus sa surprind ceva cu aparatul foto am facut-o. Am ajuns, inclusiv, pana la maasai.

 

 

Daca ai putea sa iesi la fotografiat prin Bucuresti cu cineva, oricine, pe cine ai alege?

Mi-ar placea sa ies in compania unui artihect si a unui istoric de la care sa pot afla mai multe despre cladirile vechi din Bucuresti, care mi se par o comoara pe care nu o pretuim.

 

 

Fotografia devine din ce in ce mai puternica si influenteaza constant lumea in care traim. Cum crezi ca ne putem folosi de fotografie ca sa evoluam?

Acum mai toata lumea are un smartphone cu o camera buna si ne este tot mai la indemana sa surprindem lucrurile frumoase din jurul nostru. Nu mi se pare deloc un lucru rau pentru ca in felul asta ne inconjuram de lucrurile si oamenii care ne plac si devenim mai fericiti.

 

 

Stii imediat ce ai apasat butonul ca fotografia e buna?

De obicei, daca nu sunt macar 70% sigur ca acel cadru este unul bun, prefer sa nu apas pe declansator. Poate din acest motiv nici nu postez zilnic fotografii pe Facebook sau pe site-ul meu. Imi plac cadrele cu poveste si nu fotografiez doar de dragul de a o face.

 

 

Esti influentat puternic de starea de moment cand faci foto?

Ca in orice, starea de spirit pe care o ai atunci cand faci ceva, iti poate influenta munca, mai mult sau mai putin. De cele mai multe ori, chiar daca am o zi mai proasta, shooting-urile ma bine dispun pentru ca fac ceea ce-mi place.

 

 

3 fotografi?!

Trei fotografi carora le-am urmarit proiectele sunt Steve McCurry, Annie Leibovitz şi Richard Avedon.

 

 

 

Ce faci atunci cand nu faci fotografie?

Cand nu fotografiez filmez, trec de la un frame pe secunda la 24. Am absolvit Imagine de Film si TV, si alternez proiectele foto cu video tot in domeniul cinematografiei si advertising.

Iar atunci cand nu am deloc aparatul in mana, fac trasee montane de picior si cu bicicleta, iar acum ca e sezonul, snowboardul imi ocupa weekend-urile.

 

 

Ce ar trebui sa faci si nu faci?

Sa acord mai mult timp proiectelor personale.

 

 

Cum gestionezi criticile si neincrederea in sine?

Intotdeuna primesc criticile cu zambetul pe buze si consider ca oamenii imi dau feedback constructiv. Pana acum n-am simtit nicio critica rau intentionata, iar comentariile venite din partea prietenilor sau a oamenilor pe care nu-i cunosc nu fac decat sa ma motiveze sa continui sa fotografiez.

 

 

Intr-un film despre viata ta personajul ar fi interpretat de?

De un calator cu aparatul foto in mana. Eventual de Ashton Kutcher, ca e personaj.

 

 

 

Vorbesc pe blog despre oameni care ne inspira, oameni care nu ezita sa o ia de la 0 si sa se reprofileze, sa se indrepte catre alt domeniu de activitate. Asta presupune multa ambitie, sa ai curajul si entuziasmul sa faci si altceva, sa inveti. Oameni obisnuiti, prieteni pentru care arta nu e un compromis sau un sacrificiu. Esti unul dintre ei. Ce sfat ai pentru noi?

Sunt in asentiment cu cei descrisi de tine mai sus pentru ca si eu am luat-o de la zero in momentul in care m-am hotarat sa urmez drumul fotografiei si sa-mi dedic tot timpul proiectelor din aceasta arie de activitate. Sfatul meu este sa fii 100% dedicat si sa lasi pasiunea sa te duca departe.

 



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *